platformă de lucrări cu tâlc_ arhitectură & design
Scenografie
Elevator
2015
București, RO
Scenografie spectacol "Elevator"
Credite:
Regia: Dorin Boca
Mișcare scenică: Iulian Glita
Scenografie, costume, decor: Fabiola Boca și Alexandru Poteca
cu actorii: Florentina Năstase și Vlad Bălan
prin amabilitatea SC ASCENSORUL S.A. http://www.ascensorul.ro/
https://www.facebook.com/elevatormignon/
https://www.youtube.com/watch?v=enoubTWVGrU
SINOPSIS
Londra, 2002
-după un caz real-
Doi tineri aventuroși rămân blocați într-un lift de marfă dintr-o fabrică părăsită.
De la regizor:
Toate trăirile protagoniștilor se amplifică și se consumă într-o cutie metalică, într-un perimetru închis de 1.5m x1.5m.
Singurul martor al evenimentelor este acest elevator care trebuie să devină un al treilea personaj, să capete contur, să se dilueze, să se aglutineze, să fiarbă, să domine sau să dispară în prezența luminii, funcție de intensitatea piesei. Trebuie să fie într-un limbaj care să facă loc imaginației mai degrabă decât materiei și percepției imediate, dar trebuie să rămână autentic.
Fiind vorba despre teatru independent, bugetul este extrem de restrâns, motiv pentru care s-a apelat la echipa Ascensorul și s-a realizat un obiect colaj provenit din mai multe părți din lifturi vechi, dezintegrate. Obiectul fiind un decor de teatru, trebuia să poată fi desfăcut cu ușurință, manipulat și asamblat rapid, de maxim 2 actori.
Obiectul scenic nu este doar un decor în sensul clasic, el capătă atribute vii - definește un spațiu clar, are textură, temperatură, greutate și sunet propriu.
Artistul Alexandru Poteca reușește să îl transpună din obiect în obiect-de-scenă, în element semi-virtual, ușor modelabil sub influența luminii scenice.
Trei surori
2016
Teatrul de Artă, București, RO
Propunere de scenografie pentru spectacolul "Trei surori" / Anton Pavlovici CEHOV
Credite:
Regia: Victor Olăhuţ
Scenografie, decor şi inspiraţie costume: Fabiola Boca
cu actorii: Anca Manolescu, Lavinia Munteanu si Ioana Chiriac
SINOPSIS
Atena, toamna târzie a anului 2002. Trei surori se reîntalnesc după mult timp.
De la regizor:
Decorul rămâne acelaşi pe toată durata piesei. Acţiunea se petrece in livingul Olgăi. Aspectul camerei este mai degrabă trist. Nu există nici măcar o fereastră sau o uşă de balcon. Singura uşă este cea pe care intră şi ies personajele. Piesa pune mai degrabă accent pe personaje decât pe decor; obiectele din scenă trebuie sa fie clare şi utilizabile.
Sfera comică este dată de jocul personajelor, putând fi accentuat prin costumele lor.
Propunerea scenografică
Preambul
Camera toată este o scena.
Cele trei personaje vor gravita în jurul unui singur obiect pe care şi-l insuşesc treptat singure sau unele cu altele.
1. Laviţa
*laviță sf [At: N. COSTIN, ap. GCR II, 12/5 / V: (pop) lai~[1], (reg) ~țere, ~țuri, (reg) lăi~, lăv~, (nob) laiț sms / Pl: ~țe, (pop) ~ți, lăviți, (reg) lăvițe / E: bgлавица] 1 Scândură lată, fixată pe țăruși de-a lungul unui perete al caselor țărănești, pe care se stă, se doarme sau se țin diverse obiecte. 2 Bancă fixată la poarta unei case țărănești. 3 Bancă fără spătar Si: (reg) oslon, talpă. 4 (Trs; șîs ~ înfundată) Ladă mare și lungă. 5 (Pop) Catafalc. 6 (Pop; îe) Vedea-te-aș întins pe laiță Se spune cuiva căruia îi dorești moartea. 7 (Reg) Poliță. 8 (Îvr, îs) Boier de ~ți Titlu boieresc. 9 Scândură pe care se stă în căruță, în sanie.
Laviţa reinterpretată este un obiect simplu, tip banchetă, dar care poate deveni util în mai multe scenarii:
Când scena este goală, mobilierul se citeşte ca o masă lungă cu trei scaune.
Când Olga se intinde pe laviţă, aceasta devine pat.
Când personajele stau pe laviţă, aceasta devine banchetă.
Laviţa invită la şedere, dar prin geometria ei simplificată este incomodă şi generează tensiune pentru actor.
Prin spătarul propus, obiectul forţează o diferenţiere şi poate chiar o ierarhie a personajelor.
Corpurile de iluminat sunt de influenţă rusească, cu trimitere către perioada comunistă autohtona, realizate din abajururi şi borcane din sticlă colorată. Luminile sunt inşirate simplu deasupra laviţei.
2. Costumele Kokoshnik
Costumele vin dintr-o abordare contemporană, uşor excentrică, puternic feminină. Sunt aduse în prim-plan şi reinterpretate cliche-ele precum elementele tradiţionale purtate pe capul doamnelor sau domnişoarelor [kokoshnik], mantourile groase cu imprimeurile dense tradiţionale, culoarea roşie, motivele florale.
-1%20txt.png)
-24.png)
-35.png)
Hamlet
Decembrie 2013
București, RO
Scenografie pentru Concursul National de Scenografie George Lowendal, prin amabilitatea Fundatiei George Lowendal
Piesa: HAMLET - William Shakespeare
Categorie: Tragedie
Credite:
Scenografie, decor şi inspiraţie costume: Fabiola Boca
Locatii:
A platform before the Castle.
A room in the Castle.
Another room in the castel.
The platform.
A churchyard.
Preambul
ACT I SCENE I. Elsinore. A platform before the castle.
BERNARDO: Who's there?
Hamlet - spaţiul eternei căutări, lume a măştilor, a zădărniciei, a permanentei incertitudini - se deschide cu întrebarea care trădează necunoscutul şi frica. Pendulul continuă şi ia amplitudini diferite pe parcursul piesei, similar unui mecanism imposibil de combătut.
Personajele sunt prinse intr-un sistem de interrelaţionare în care nu există un spaţiu pentru sine, un "safe-zone". Mecanismul are la bază o roată dinţată care, prin geometria ei, nu face sa conlucreze două piese, ci le expune la diverse distanţe unele faţă de altele şi le apropie pentru a forma un tot doar la începutul şi la finalul piesei.
Mormântul, aflat la partea inferioară a uneia dintre coji, rămâne iminent expus pe toata durata piesei.
Mişcarea actorilor sus / jos se realizează pe o scară exterioară, aparent fragilă.
Pentru a accentua senzatia de incertitudine, spaţiile se deschid diferit catre public.
Pentru a compensa neajunsul vizibilitaţii anumitor scene uniform de către public, cojile interioare sunt propuse a fi realizate din tablă de inox puternic reflectantă.
Volpone
Noiembrie 2012
București, RO
Scenografie pentru Concursul National de Scenografie George Lowendal, prin amabilitatea Fundatiei George Lowendal
Piesa: VOLPONE - Ben Jonson
Categorie: Comedie in 5 acte
Credite:
Scenografie: Fabiola Boca
Locatii:
Camera lui Volpone
Argumentum
" Volpone, singur cuc si om cu stare,
Ofteaza parca'ar zace de lungoare,
La multi tot dand nadejdi de mostenrie,"
Scenografia este simplă, dar scalată: 5 hiper-obiecte populează spaţiul scenei şi se suprapun în momente diferite: pereţii, patul, urechile, post-it-urile, leagănul.
Spaţiu al iluzoriului şi al inşelăciunii, încaperea lui Volpone este o capcană în sine: pereţii sunt fluizi, patul - de spital, culoarul catre îngrijitorul său - cu urechi mari, aurite, iar promisiunile de moştenire se strâng gârlă pe un perete de fundal cu post-it-uri care apare la finalul piesei.
Tot la final, elementul clasic al piesei de demascare este reinterpretat sub forma unui loc de joaca, cu un leagăn pentru fiecare personaj al piesei.
Torso by Ronit Baranga
